AÅŸa cum era de aÅŸteptat, am râs pe săturate la spectacol, de fapt toată sala a râs, în afară de idiotul care a stat în faÅ£a mea, care ori este din Mănăştur ori este din UDMR, că prea era atacat omul. Cum tot umorul se naÅŸte din chestiuni mai mult sau mai puÅ£in tragice, am asistat la o lecÅ£ie deschisă despre cât de nebun, inconÅŸtient ÅŸi mai ales tare de nervi trebuie să fi în ziua de azi să fi profesor. Åži mai ales să fi prof de mate la cele mai tari generaÅ£ii: gimnaziu, liceu ÅŸi seral. Chiar dacă râzi, pe urmă te pui pe gânduri. Sunt curios cât de pus pe gânduri a fost domnu ministru “15 stele” AdomniÅ£ei, care a fost sau nu a fost prezent în sală, cert este că trebuia să fie, … dar că să nu dramatizez, vreau să vă spun că numai 1100 de oameni au avut parte de cea mai tare demonstraÅ£ie de umor care a avut de toate: de la maghiari, becalieni, idioÅ£i, ţărani din Juc, blonde “eminente” ÅŸi politicieni ai momentului (trecut, sper din suflet). ToÅ£i ceilalÅ£i care nu au avut parte de acest spectacol, au luat Å¢APÄ‚. Părerea mea.