La ora când scriu aceste rânduri, sunt cu un picior în hăţişurile vieţii şi cu celălalt ancorat încă în viaţa boemă şi cu multă pierdere de vreme a studentului … adică mai am de dat o licenţă şi am gătat şi cu facultatea. \r\nMare realizare. O să fie mami bucuroasă că i-a ajuns băietul Injiner.\r\nCum ar fi şi normal, am început cu ceva vreme în urmă să mă gândesc la viitor, fiind imperios necesar să-mi notez în agendă toate elementele pe care ar trebui să le iau în seamă:

-în 19 Mai 2007 am parte şi de Referendum, dar şi de nunta lu sor\’mea. Ca o soluţie de compromis am să cer la microfon o pauză “să manâncă lăutarii”, o să-l rog pe branişte (ceva asemănător menestrelului) ca pe lângă cutia cu darurile de nuntă, să aducă şi o urnă în care să băgăm buletinele ştampilate între pătrăţelele în care stau scrise cele mai faimoase cuvinte de la Burebista încoace: DA şi NU. Dacă nu iese Băselu reconfirmat, emigrez şi tot ceea ce mi-am propus mai jos nu o să mai aibă vreo relevanţă

– în data de 1 Iunie trebuie să-mi predau lucrarea de diplomă. Fiind şi Ziua Internaţională a Copiilor, probabil că o să ma bucur mai rău decât un copil dacă reuşesc să termin lucrarea până atunci

– dupa 1 Iulie se zice că rămân fără loc în cămin. Când am venit aici în anul I stăteam 6 în cameră, uşa nu avea balamale,o agăţam pur şi simplu şi dormeam într-un pat care pe vremuri a fost ceva raft într-un magazin alimentar;era un pic mai lat ca mine şi îmi ieşeau picioarele afară din el căci avea numai 1,75 metri. Acum avem paturi noi, cu saltele relaxa şi mobilier nou … aş putea spune că şi aici mi-am terminat treaba

– vedeam la TV că printre ultimele cugetări ale regretatului Octavian Paler a fost una care mi-a dat de gândit:”Citim prea puţin şi nu mai ştim între noi să vorbim”. Aşa că după ce termin şi cu licenţa asta, îmi iau cortul şi un teanc de cărţi, dau o fugă până la un loc unde ştiu eu că numai cu barca poţi ajunge … sincer abia aştept ca după 5 ani de literatură de specialitate să îmi delectez creieraşul cu ceva beletristică. Sincer, nu ştiu de ce o să mă bucur mai mult: că am timp să citesc sau că nu am semnal la telefon\r\n – o să întorc înapoi în oraş şi o să încep să mă port cu aroganţă faţă de cei din jur, că doar m-am cultivat cu cortul

– din toamnă o să mint mai mult decât de obicei. Trebuie să mă angajez, iar la interviurile de angajare o să bag din alea: “Am spirit de echipă”, “Dacă e nevoie, muncesc peste program, orice pentru firmă şefu”, “Sunt sociabil, am respect pentru cei din jurul meu şi nu o să-i iau la băşcălie, indiferent de cât de penibili ar fi”, “Cariera este pentru mine pe primul loc” şi alte pupincurisme de genul ăsta pentru un salariu ceva mai mare decât minimul pe economie. De 4-5 ori mai mare sper\r\n – tot din toamnă o să mă inscriu într-un partid politic. Am auzit că se înfiinţează un nou partid care mi-ar satisface pe deplin nevoile doctrinare. Se numaşte Alianţa Nord-Atlantică şi Civică a Rromilor Maghiari din Japonia şi este un partid de stânga-drapta cu clare influenţe de Sud-Nord. Sper să fie un partid aşa de mare precum infinitatea TIMPULUI. Mă gândesc că, dacă totuţi TIMPUL ar face politică, sigur s-ar înscrie în PSD, că numa ăsta văd că nu se mai termină odată

Dar cu toate astea, după 5 ani de facultate dintr-un total de 24 de ani pierduţi aproape degeaba, mai am o dilemă care deocamdată nu poate fi elucidată: OARE EXISTĂ MASONI ECOLOGIŞTI ?