Habar nu am dacă la Ambasada Statelor Unite de la Bucureşti, funcţionarii sunt americani sau români şi sincer nici nu mă prea freacă curiozitatea, ţara lui Obama fiind la coada listei tărilor pe care mi-aş dori să le vizitez. Însă am auzit cea mai tare poveste despre funcţionarii acestei ambasade. Dacă ei sunt români, e de înţeles, dacă sunt americani, înseamnă că virulenţa virusului AH1N1 e pistol cu apă pe lângă virulenţa prostimii româneşti. O amică de a mea stă cu un finlandez de ceva vreme. A terminat vara asta facultatea, ceea ce-i dorim să fie inginer pe cele mai înalte culmi, iar finlandezu s-a gândit să-i facă cadou o excursie în SUA. A luat omu bilete de avion, că doar nu mergeau cu CFR-ul, făcut rezervări pe acolo şi gata surpriza. Tare mult s-a bucurat amica mea când a fost înştiinţată, dar supriza mai mare a avut-o finlandezu cînd a auzit că la românica îţi trebe viză pentru SUA. Bine că i-a dezvăluit surpriza din timp. Două luni a dat fata telefoane pentru programări, dări de taxe şi alte confirmări de coduri, ca să ajungă la căcatul de interviu pentru obţinerea vizei şi cu două zile înainte de a pleca fata spre Finlanda, n-avea nici măcar programare pt interviu. Finlandezu s-a enervat, a intrat la dubii, se gândea că-i dă românca cu flit, că nu vrea să vină. Era peste puterile lui să înţeleagă de ce ar putea dura atât de mult nişte formalităţi. Bine, nici conceptul de viză nu-i era prea cunoscut, că doar la ei nivelul de trai este un pic peste al americanilor. Şi pune finlandezu mâna pe telefon şi sună la ambasada SUA. Dar la cea din Tallin, capitala Estoniei, spune care-i problema, care problemă a fost şi rezolvată în 5 minute. Şi anume, să vină fata cu actele necesare traduse în engleză în data de (săptămâna trecută) şi …. şi gata. Cu control, interviu şi alte cele, a mea amică a petrecut juma de oră la ambasada SUA din Tallin, în urma căreia acum este bine-merci în SUA. Concediu plăcut …