Acest articol nu se referă la brava echipă campioană CFR Cluj, singura echipă care a încasat 13 goluri de la „U” Cluj. Bine că măcar au dat 14. Încerc să fiu sentimentalo-realist şi să vă spun de ce nu merg relaţiile la distanţă. Aţi ghicit, din cauza CFR-ului. CFR călători mai exact. Cu hormonii revărsându-se peste curea, mă holbez pe site-ul cfr-ului să văd cu ce ajung la aleasa inimii care spre bucuria comuniştilor locuieşte şi munceşte la Bucureşti. Neavând răbdare să plec seara la cuşetă, optez pentru un Intercity. Că ăla pare a fi cel mai rapid tren autohton. Mă uit pe site şi nu-mi vine să cred că cei 495 de kilometri de la Cluj la Bucureşti se parcurg într-un timp estomat de 9 ore. Memoria mea îşi aduce aminte în capul ei că acum doi ani făcea doar 7 ore. Şi că era scump, iar eu student fiind nu-mi permiteam decât de 2 ori pe ani. Hai că îl iau totuşi pe ăsta, ajung la 22.41 şi mai apuc un autobuz să mă ducă pînă în Drumul Taberei. Întradevăr nu avea cum să facă 9 ore şi nici nu a făcut 9. Ci 10 ore jumate, trăiască toţi miniştrii de la transporturi care au fost şi care vor mai fi, cu toată familia lor. La un calcul simplu ne iese o medie de 47 Km/oră. La ce bun să mai ai trenuri dacă acestea merg ca melcu ardelean la deal. Cicliştii scot pe turul Franţei undeva la 41-42 de Km/oră, cu un scuter faci praf orice tren intercity şi întregalaxy din România. Dar să trecem la descrierea itinerarului:
Scaune incomode şi verzi, patru monitoare fără rost, căci nu merg, difuzoare audio care sunt la fel de inutile, niciun ziar, uşi semiautomate şi un afişaj electonic, static, pe care scria IC 501 Cluj-N – Adjud. Era o chestie să se scrie întărzierile. Prima oprire la Cîmpia Turzii. Pauză 15 minute. Aiud 10 minute. Teiuş 15 minute. Mediaş a fost ok. Sighişoara la fel. Braşov 15 minute, normal că mai puneau o locomotivă. Pauzele astea, mă gîndeam eu, au fost pentru fumat şi că o fi ajuns trenul prea repede în gară. De aici începe greul. Predeal 45 minute, zăpada de maxim 5 centimetri. Azuga … ce dracu opreşte un IC la Azuga. 10 minute. Buşteni 25 minute. Sinaia 40 minute. Vizitam Peleşul lejer. Câmp gol încă 20 de minute. Ploieşti 2 minute. Controlorul nu a mai veit de la Braşov. Cred că îi era jenă
La ora 23.56 ajung în ospitalierul Bucureşti. Nici vorbă de autobuz. Încă 20 de ron la taxi. Merg la Mecdonălds să halesc ceva. „Ne pare rău, imediat închidem. – Păi serviţi-mă acum. ”Acum” e mai rapid decît” imediat”, un hamburgher din ăla pentru care o vedetă rap face „Ah, ah”. – Păi durează 15 minute şi trebuie să închidem.” Nici nu m-am enervat, că dacă astea sunt trenuri rapide, şi ăsta e fast-food. Ajung la 00.30 la iubită, o pup deşi hormonii mei s-au dus dracu pe tren, iar colega ei de apartament ne întrebă:
„- Mergeţi mâine cu noi la munte?
– Nu merci, am fost astăzi câteva ore.”