După cum spuneam data trecută, în lipsa unei industrii dezvoltate (sau măcar existente), românaşii, această specia de om pe cale de extindere, nu rămâne în urma americanilor cu poluarea atmosferică şi apelează la diminuarea oxigenului din aer cu ajutorul drujbei. \r\nProbabil că după studii aprofundate (la FF) românul de geniu a ajuns la concluzia că belirea dealurilor de păduri nu asigură o eficienţă crescută pentru a atinge mult râvnitele cote de poluare americăneşti şi în acel moment s-a constituit o celulă de criză, în urma căreia s-au trasat liniile unui cod de conduită 100% românesc, pe care cei aleşi (că am auzit că ei aşa se laudă, că sunt aleşi) să-l promoveze prin toate metodele, iar prostimea, din toate păturile sociale, să-l urmeze cu sfinţenie, mai ceva ca habotnicele babe care de la intrarea în biserică şi până la prima icoană fac zece mătănii, trei tumbe şi un dublu – Riedberger. Aşa s-a ajuns ca într-o ţară tristă, plină de umor, în fiecare zi să ne umplem ochii cu paradoxuri. Avem telefoane care costă cât două salarii medii pe economie, dar ne tragem pe fese să plătim asigurările sociale (care tot la acelaşi scor ajung), avem al treilea potenţial agricol din Europa şi importăm roşii din Olanda şi usturoi din China, avem puşcării în care condiţiile de cazare şi odihnă sunt mai bune decât în căminele studenţeşti, avem cămine studenţeşti cu faţade renovate şi termopanizate, dar în camere stau câte cinci – şase amărâţi, avem cu toţii calculatoare şi nimeni nu are habar să lucreze în mai mult de trei programe; le folosim doar pentru Messenger, Hi5, CS 1.6, NFS Moust Wanted. Jumate din Observator joacă jocuri de strategie, dar nici unul nu vrea să facă armata. \r\nÎnsă punctul la care vreau să mă opresc (că am deviat destul de la subiect) este următorul: nu avem autostrăzi şi nici drumuri ca lumea, nu avem parcări, avem un combustibil scump, nu ne place să purtăm centura şi nu dăm doi lei dacă o maşină are sau ba Airbag, însă avem MAŞINI. Şi aici nu mă refer la autoutilitare, care după cum le spune şi numele, sunt utile, ci la maldărul de autovehicule care împânzesc străzile patriei. După statistici, gazele de eşapament sunt la ora actuală cel mai eficient vector de poluare atmosferică. Dar cine are maşini? Ce fel de maşini au? La ce le folosesc maşinile? Poate să zică oricine că sunt demagog sau mai ştiu eu cum, uite care e părerea mea: tot neghiobu, că-i trebuie, că nu, este mai interesant dacă are maşină. Marea lipsă de educaţie şi cultură, generată de TV, PC şi cu precădere de două instituţii de bază, şcoala şi familia, este muşamalizată de farurile cu xenon sau de o a cincea roată pe care scrie 4×4. Arunc o privire asupra parcării din faţa colosului XVI din Haşdeu şi văd un Golf tunat, cu gardă joasă la sol şi cu numere de BN şi mă gândesc că ultima dată când am fost la Bistriţa, era aşa un drum de parcă tractoriştii din Bârgău au încurcat tarlaua şi au arat asfaltul cu plugul reversibil. Dar ce contează!? Dacă ai curaj să circuli prin Bucureşti la orele amiezii, printre sutele de înjurături şi flegme pe capotă, stai şi te întrebi la al treilea roşu al aceluiaşi semafor, de unde or fi atâtea maşini pe stradă la jumătatea programului normal de lucru? Nu mai munceşte nimeni?(e greu de crezut că toţi se deplasează în interes de servici). Venind de la Viena într-un matiz unguresc, oprim pentru alimentare la o benzinărie austriacă. În primul rând că degeaba acea benzinărie austriacă a cumpărat principala companie petrolieră a noastră, că în magazin puteai să găseşti hărţile turistice ale multor ţări europene (chiar şi a Albaniei), numai a Românie nu. Însă în al doile rând, se dă jos dintr-un Chayene un domn cu numere de Bucureşti, se uită ostentativ la micul nostru gigant, face un semn de lehamite către soţia sa (sau ce amantă o fi fost) şi bagă omul combustibil. Face plinul, că-şi permite. Intră la casă şi aruncă euroii în scârbă pe masa austriacului. Întreb pe cineva ceva în germană, de jenă să arăt că sunt român la fel ca bucureşteanul cu gesturi de englez aterizat în Somalia. După câteva minute aud afară invocări ale morţilor şi mamelor … onorabilul îşi făcuse plinul cu benzină la motorul Diesel de 2,5. Dar cred că era cea mai bună benzină.\r\nTrecem mai departe şi facem analiza parcului auto românesc. În faţa uni hotel din Constanţa, în luna februarie a anului trecut, zăceau patru bucăţi de Q7, în Alexandria (da,e oraş, chiar municipiu, e până şi reşedinţă de judeţ), unde nici cinematograf nu mai există, ai ocazia să vezi 4-5 exemplare superbe de S-Class, pe lângă ML-uri,A4 până la A6, seria 7 şi alte Touareg-uri. În Cluj am văzut un Seria 6 cu o lună înainte de lansarea oficială a modelului. Dacă te uiţi la maşinile studenţilor din Vîlcea (trăiască cartierul general al hakerilor!) rămâi mască în faţa full-optionurilor. Nu mai vorbim de off-road-urile ostentative, cu câte un copil-minune la volan de abia îi vezi bretonul când apasă ambreiajul şi prin geamul fumuriu şi electric lăsat la jumate se aud aceiaşi Liviu şi Nicolae din clanul Manelo von Guţă. Fără îndoială că avem cea mai mare medie de automobile cu consum de peste 10 litri / 100km pe cap de locuitor din Europa. Nu cred că în şase luni petrecute în Germania am văzut vreun S Class sau vreun 725 TDI, cu atât mai puţin 4×4 sau super-sporturi. Şi grecii sau croaţii, chiar şi austriecii, au bunul simţ de a nu mânia pe Dumnezeu şi de a nu cheltui pe o maşină mai mult decât este nevoie, dacă nu se dovedeşte utilitatea ei şi de a face din proprietatea unui bolid motiv de tâmpă mândrie, în condiţiile unui salariu de 200-300 de €. Nu înţeleg de ce crede românul că dacă are şi el maşină ca şi parizianul, e şi la fel de important ca şi el, la fel cum nu îi înţeleg nici pe alţii care fac simultan două credite de 4000 de coco ( incă se mai poate, credeţi-mă) ca să-şi ia Passat şi nici nu le pare rău că plătesc şase milioane dintr-un salariu de zece în fiecare lună, în condiţiile în care în tot cursul săptămânii lucrează ca şoferi şi au maşină de servici. Dar după cum spune un fost mare actual, trăieşti în România şi fudulia îţi ocupă tot timpul