November 27, 2009

Politica

Doamne Dumnezeule, anul acesta l-ai luat dintre noi pe dansatorul meu preferat Michael Jackson, pe actorii mei preferaţi Gheorghe Dinică şi Adrian Iordache, pe comicul meu preferat Nicu Constantin. Odihneşte-i în pace. Vreau doar să ştii că politicienii mei preferaţi sunt Geoană şi Băsescu.

Comments (0)

January 31, 2009

Fazan

Or avea destulă imaginaţie advertiserii de la Cosmote, dar tot le lipseşte acea sclipire de geniu. În reclama aia realizată în Săgeata albastră (probabil pe linia Gara de Nord-Otopeni minus 18Km), joacă tinerii patriei fazan, cel mai celebru joc în momentul în care toate discuţiile s-au terminat şi cheful pentru orice activitate s-a dus pe apa sâmbetei. Unul dintre juni e “închis” cu celebrul “Restaurant”. În acel moment, apare şi eroul pozitiv, care, vorba aia, Saves the day nimeni altul decît purtătorul de chipiu al căilor ferate române, care printr-o elucubrare a intelectului debordant, printr-o îngropare figurată a cotidianului propriu cătrănit în rutinata expresie “Biletele de călătorie la control, vă rog”, vine cu soluţia salvatoare în faţa eternului “nt” aducător de FAZAN şi spune rînjind: “Ntoarcere“. Aici abia se observă lipsa de sclipire a regizorului (sau scenaristului). Era mult mai inteligent ca naşul să spună simplu “Ntârziere“, şi pe deasupra era şi spontan, ba chiar banal, avînd în vedere mersul trenurilor de pe la noi.

Comments (0)

January 24, 2009

Haide, haide CFR şi dă-ne gol !

Acest articol nu se referă la brava echipă campioană CFR Cluj, singura echipă care a încasat 13 goluri de la „U” Cluj. Bine că măcar au dat 14. Încerc să fiu sentimentalo-realist şi să vă spun de ce nu merg relaţiile la distanţă. Aţi ghicit, din cauza CFR-ului. CFR călători mai exact. Cu hormonii revărsându-se peste curea, mă holbez pe site-ul cfr-ului să văd cu ce ajung la aleasa inimii care spre bucuria comuniştilor locuieşte şi munceşte la Bucureşti. Neavând răbdare să plec seara la cuşetă, optez pentru un Intercity. Că ăla pare a fi cel mai rapid tren autohton. Mă uit pe site şi nu-mi vine să cred că cei 495 de kilometri de la Cluj la Bucureşti se parcurg într-un timp estomat de 9 ore. Memoria mea îşi aduce aminte în capul ei că acum doi ani făcea doar 7 ore. Şi că era scump, iar eu student fiind nu-mi permiteam decât de 2 ori pe ani. Hai că îl iau totuşi pe ăsta, ajung la 22.41 şi mai apuc un autobuz să mă ducă pînă în Drumul Taberei. Întradevăr nu avea cum să facă 9 ore şi nici nu a făcut 9. Ci 10 ore jumate, trăiască toţi miniştrii de la transporturi care au fost şi care vor mai fi, cu toată familia lor. La un calcul simplu ne iese o medie de 47 Km/oră. La ce bun să mai ai trenuri dacă acestea merg ca melcu ardelean la deal. Cicliştii scot pe turul Franţei undeva la 41-42 de Km/oră, cu un scuter faci praf orice tren intercity şi întregalaxy din România. Dar să trecem la descrierea itinerarului:
Scaune incomode şi verzi, patru monitoare fără rost, căci nu merg, difuzoare audio care sunt la fel de inutile, niciun ziar, uşi semiautomate şi un afişaj electonic, static, pe care scria IC 501 Cluj-N – Adjud. Era o chestie să se scrie întărzierile. Prima oprire la Cîmpia Turzii. Pauză 15 minute. Aiud 10 minute. Teiuş 15 minute. Mediaş a fost ok. Sighişoara la fel. Braşov 15 minute, normal că mai puneau o locomotivă. Pauzele astea, mă gîndeam eu, au fost pentru fumat şi că o fi ajuns trenul prea repede în gară. De aici începe greul. Predeal 45 minute, zăpada de maxim 5 centimetri. Azuga … ce dracu opreşte un IC la Azuga. 10 minute. Buşteni 25 minute. Sinaia 40 minute. Vizitam Peleşul lejer. Câmp gol încă 20 de minute. Ploieşti 2 minute. Controlorul nu a mai veit de la Braşov. Cred că îi era jenă
La ora 23.56 ajung în ospitalierul Bucureşti. Nici vorbă de autobuz. Încă 20 de ron la taxi. Merg la Mecdonălds să halesc ceva. „Ne pare rău, imediat închidem. – Păi serviţi-mă acum. ”Acum” e mai rapid decît” imediat”, un hamburgher din ăla pentru care o vedetă rap face „Ah, ah”. – Păi durează 15 minute şi trebuie să închidem.” Nici nu m-am enervat, că dacă astea sunt trenuri rapide, şi ăsta e fast-food. Ajung la 00.30 la iubită, o pup deşi hormonii mei s-au dus dracu pe tren, iar colega ei de apartament ne întrebă:
„- Mergeţi mâine cu noi la munte?
– Nu merci, am fost astăzi câteva ore.”

Comments (6)

January 14, 2009

Prin hîrtoapele victoriei

Lume, lume!!! Pe tarabele hypermarketurilor mioritice se află ultimul best-exposed(că best seller sper să nu ajungă) despre cel mai iubit fiu al patriei contemporane: Traian, evident Băsescu, carte scrisă de cel mai mare fan al său. Nu, nu e vorba de fostul primar al Clujului, nici de băiatul lui Hrebenciuc, nici măcar de (more…)

Comments (0)

January 11, 2009

Americani-s de vină?

Habar nu am dacă la Ambasada Statelor Unite de la Bucureşti, funcţionarii sunt americani sau români şi sincer nici nu mă prea freacă curiozitatea, ţara lui Obama fiind la coada listei tărilor pe care mi-aş dori să le vizitez. Însă am auzit cea mai tare poveste despre funcţionarii acestei ambasade. Dacă ei sunt români, e de înţeles, dacă sunt americani, înseamnă că virulenţa virusului AH1N1 e pistol cu apă pe lângă virulenţa prostimii româneşti. O amică de a mea stă cu un finlandez de ceva vreme. A terminat vara asta facultatea, ceea ce-i dorim să fie inginer pe cele mai înalte culmi, iar finlandezu s-a gândit să-i facă cadou o excursie în SUA. A luat omu bilete de avion, că doar nu mergeau cu CFR-ul, făcut rezervări pe acolo şi gata surpriza. Tare mult s-a bucurat amica mea când a fost înştiinţată, dar supriza mai mare a avut-o finlandezu cînd a auzit că la românica îţi trebe viză pentru SUA. Bine că i-a dezvăluit surpriza din timp. Două luni a dat fata telefoane pentru programări, dări de taxe şi alte confirmări de coduri, ca să ajungă la căcatul de interviu pentru obţinerea vizei şi cu două zile înainte de a pleca fata spre Finlanda, n-avea nici măcar programare pt interviu. Finlandezu s-a enervat, a intrat la dubii, se gândea că-i dă românca cu flit, că nu vrea să vină. Era peste puterile lui să înţeleagă de ce ar putea dura atât de mult nişte formalităţi. Bine, nici conceptul de viză nu-i era prea cunoscut, că doar la ei nivelul de trai este un pic peste al americanilor. Şi pune finlandezu mâna pe telefon şi sună la ambasada SUA. Dar la cea din Tallin, capitala Estoniei, spune care-i problema, care problemă a fost şi rezolvată în 5 minute. Şi anume, să vină fata cu actele necesare traduse în engleză în data de (săptămâna trecută) şi …. şi gata. Cu control, interviu şi alte cele, a mea amică a petrecut juma de oră la ambasada SUA din Tallin, în urma căreia acum este bine-merci în SUA. Concediu plăcut …

Comments (0)

January 8, 2009

Rev de Bucureşti

dscf1582.jpg

Având în vedere că io, ardelean adevărat, crescut în Teleorman o perioadă, am petrecut atât sfârşitul anului trecut cât şi începutul acestui nou an în capitala mârlăniei, adică Bucureşti, ar fi trebuit să spun că a fost o nefericită trecere de la 2008 la 2009. Dar nu e chiar aşa. Şi ca să mă refer strict la momentele de îngânare a celor 2 ani (more…)

Comments (0)

November 16, 2008

Balat Hulil

Alegerile se apropie şi din ce în ce mai multe feţe populează stâlpii orşelor în care trăim. Şi când zic feţe, vreau să spun numai feţe şi feţe. Campion absolut e iarăşi Bucureştiul, care are nu ştiu câte colegii electorale sau ce dracu sunt alea, că pun pariu că trei sferturi dintre candidaţi habar nu au nici ei. (more…)

Comments (0)

November 2, 2008

Pro frecţia consumatorului

Fantastic spre incredibil. Autoritatea Naţional pentru Protecţia Consumatorilor a lansat în mediul internetului un site, pe numele său www.bugetulfamiliei.ro. M-am tot gândit ce are protecţia consumatorului cu bugetul familiei, dar să zicem cţ e prea greu. Dau la secţiunea “Calculează-ţi bugetul” şi acolo surpriză totală (more…)

Comments (1)

September 17, 2008

Cine zicea că Bucureştiul nu este un oraş primitor? E de ajuns să ajungi la Cora Lujerului ca să vezi nu unul ci două mari semne de “Accesul Interzis” subordonează mesajului de Bun venit.

(more…)

Comments (2)

September 15, 2008

Tot cu mitici

Deşi sunt ardelean şi aşa vreau să rămîn, pentru mine noţiunea de mitici nu ţine nici de o aparteneţă etnică şi cu atît mai puţin de aparteneţa la o regiune geografică, cum ar fi tentaţi mulţi să creadă. Am întîlnit mitici la Oradea, la Cluj, la Bucureşti, la Craiova slavă Domnului, în Iaşi şi în Alexandria, că de aia am plecat de acolo. Miticii sunt ăia care ar face grătar şi pe turnul Eifel, ăia care stau rău cu timpanele şi ascultă muzică la un volum acustic care demonstrează strident că vor să ne împărtăşească din cultura lor, miticii sunt aceia care bagă benzină în SUV-urile cu motor Diesel demonstrînd ridicol şi plăcut în acelaşi timp că nu au niciun set de valori în trăire. Dar mai ales mitici sunt ăia (preferaţii mei) care pleacă de la coada vacii şi se duc doar în vizită în locurile de unde au plecat ca să explice cît de al dracu e să fii şmecher neştiind să faci absolut nimic pe lumea asta. Aşa ca un exemplu, am fost acum vreun an la Ministerul Educaţiei, al educaţiei deci, de unde am să reproduc textual un dialog între două funcţionărese:

– Bonjour fată!
– Bonjour draga mea! O văzuşi pe proasta aia care veni ici şa să facă scandal?

Cam asta e cu miticii. Neam de neamul lor nu a luat un 6 meritat la franceză, dar ele este cu “Bonjour”
Ţin minte o fază dintr-unul din filmele cu Mărgelatu, în care un domn o întreabă pe o doamnă, de ce joacă fiul ei biliard (sau ceva asemănător cu acesta) cu măuşi albe. Iar răspunsul inevitabil vine: “Pentru că la Paris aşa se poartă!” Şi mă gîndesc că aşa s-o fi purtat la Paris, dar după ce băgai de 3 ori neagra la rînd, ieşeai din localul respectiv, iar în stradă aveai noroiul pînă la genunchi.
Ca să concluzionez, miticul e acea specie de român mai ales, care, fără să aibă nici cele mai rudimentare instrumente pentru etalonarea proprie a valorilor, pune caii dinaintea căruţei şi mai dă şi tare din talangă, ca nu cumva să treacă neobservat.
P.S.- pentru “eu şi cu mine”: or fi ăia ţigani, dar e absolut paradoxal cum foarte mulţi oameni cu un oarecare statut social venerează acest tip de manifestări şi chiar le adoptă, în condiţiile în care cu guriţa lor spun: ” ‘tu-i în gît de ciori!”

Comments (0)

Iulian, încă un ilustru necunoscut - Romania, ţară tristă plină de umor!

Păreri

Politica

Păreri

Fazan

Păreri

Haide, haide CFR şi dă-ne gol !

Păreri

Prin hîrtoapele victoriei

Păreri

Americani-s de vină?

Păreri

Rev de Bucureşti

Uncategorized

Balat Hulil

Uncategorized

Pro frecţia consumatorului

Păreri

Uncategorized

Tot cu mitici

Categories

Archives